George S. Patton - De la Jocurile Olimpice, pe front

Înainte de a deveni una dintre cele mai importante figuri ale celui de-al Doilea Război Mondial, care este responsabil pentru evoluţia istoriei şi modul în care lumea arată în zilele noastre, generalul George S. Patton a fost un absolvent al Academiei Militare a Statelor Unite, a cărui ambiţie i-a dictat să participe la pentatlonul modern, singura disciplină inventată special pentru Jocurile Olimpice de Vară.

Născut în data de 11 noiembrie 1885, George S. Patton a absolvit Academia West Point cu un an întâriziere, fiind nevoit să repete primul an de studii din cauza problemelor pe care le-a avut la matematică. Ambiţionat de eşecul său, Patton a obţinut rezultate suficient de bune pentru a fi pus în funcţia de Cadet Adjutant (a doua cea mai înaltă poziţie posibilă pentru un cadet), absolvind academia ca ofiţer de cavalerie.

Patton a participat în prima competiţie de pentatlon modern organizată la Jocurile Olimpice din 1912, la Stockholm.

Pentatlonul modern este o competiţie gândită de părintele Jocurilor Olimpice, baronul Pierre de Coubertin, care se bazează pe proba pentatlonului din Olimpiadele antice. Competiţia de atunci avea ca scop să descopere atletul care deţine aptitudinile soldatului ideal, probele sportive din cadrul pentatlonului fiind alese special pentru a le testa. Acestea erau: proba de alergare, luptele, săritura în lungime, aruncarea suliţei şi aruncarea discului. Varianta modernă a competiţiei a fost construită pe acelaşi principiu, dar probele au fost adaptate secolului XIX: o probă de echitaţie pe un cal necunoscut, tir cu pistolul, scrimă, înot şi alergare.

Patton a terminat proba de tir pe locul 20, cu un scor de 150 şi 20 de puncte. În proba de înot a încheiat pe şapte, la şapte secunde în urma câştigătorului. După primele două probe, el urcase pe locul 11, cu un total de 28 de puncte.

În cadrul probei de sabie, singura în care sportivii se înfruntă în mod direct, Patton a înregistrat 20 de victorii, clasându-se pe locul patru, adăugând patru puncte la totalul său. După primele trei probe, el se afla pe locul 8 la general, cu un total de 34 de puncte.

Ofiţerul american a înregistrat o nouă cursă solidă în proba de echitaţie, încheind fără nicio penalizare, pe locul şase. După această probă, Patton era singurul care părea capabil să rupă dominaţia sportivilor din Suedia, care ocupau şase din primele zece poziţii ale clasamentului general.

Cursa de atletism s-a încheiat dramatic pentru viitorul general al armatei Statelor Unite. Aflat la câţiva metri de liderul cursei, americanul a căzut la pământ, epuizat, adunându-şi puterile pentru a parcurge ultima parte la pas, dar în timp util pentru a încheia pe locul trei. Patton s-a clasat la finalul competiţiei pe locul cinci în clasamentul general, înconjurat de şapte sportivi din Suedia.

Proba tirului a adus şi un episod controversat, Patton a contestat rezultatul oficial susţinând că juriul nu i-a luat în considerare mai multe atingeri ale ţintei. Americanul s-a clasat pe poziţia 20 în cadrul probei, dar a declarat că, folosind un pistol cu calibrul mai mare decât cele folosite de restul sportivilor, mai multe gloanţe au trecut prin găurile iniţiale şi nu ar fi trebuit să fie considerate ratări ale ţintei. Decizia juriului şi punctajul iniţial au fost de neschimbat, însă. Ediţiile ulterioare ale probelor de tir au utilizat un fundal mobil, care să poată contoriza eventualitatea lovirii ţintei cu mai multe proiectile prin aceeaşi gaură.

Personalitatea excentrică şi exprimarea directă născătoare de controverse a lui Patton, care l-au făcut celebru în timpul carierei sale militare, nu s-au manifestat în niciun fel în cadrul Olimpiadei. Decizia juriului nu a provocat niciun fel de comportament nesportiv sau protest din partea concurentului american.

Ambiţia, tenacitatea şi determinarea de care tânărul Patton a dat dovadă la Olimpiada de la Stockholm au putut fi observate în cariera militară ulterioară a acestuia. George S. Patton a devenit unul dintre cei mai de succes tineri ofiţeri în Primul Război Mondial, organizând regimentele de tancuri ale armatei americane. În perioada interbelică a fost principalul susţinător al programului de dezvoltare a strategiilor militare pentru tancuri şi a făcut presiuni pentru dezvoltarea armamentului şi tehnologiilor pentru tancuri. Detaşat în Hawaii pentru a organiza apărarea insulelor, Patton a scris, în 1931, un plan de apărare numit "Surpriză", care trata eventualitatea unui atac aerian asupra forţelor navale din Pearl Harbour, cu zece ani înainte de atacul Japoniei.

În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Patton a devenit unul dintre cei mai respectaţi lideri ai forţelor armate, care a înregistrat succese răsunătoare pentru armata americană. Considerat a fi un general lipsit de simţul umorului când venea vorba despre propria persoană, foarte strict şi neiertător cu cei care dădeau semne de slăbiciune, Patton avea un standard de calitate în ceea ce îi privea pe soldaţii din subordinea sa de la care nu făcea rabat. Aceştia erau obligaţi să se bărbierească în fiecare zi şi să poarte întotdeauna cască. Respectul pe care generalul îl avea pentru soldaţii săi, în special pentru cei răniţi, era neegalat, asigurându-le acestora mâncare caldă, duşuri calde, uniforme noi, distribuirea pradei de război în mod democratic şi multe alte beneficii care să le menţină moralul ridicat.

Generalul Patton a murit în urma unui accident de maşină care l-a lăsat paralizat în 1945. S-a stins la spital din cauza unui embolism pulmonar şi a fost îngropat, aşa cum a cerut în timpul vieţii, alături de oamenii lui.