Adrien Niyonshuti - Rwandezul care poate deveni una din poveştile de succes de la Londra

S-a născut pe 2 ianuarie 1987 şi s-a îndrăgostit de ciclism pe când era un copil. „Urmăream Turul Rwandei. În fiecare etapă, eram în maşină cu unchiul şi cu fratele meu şi le spuneam: «Vreau să devin ciclist într-o zi!»”, a povestit Adrien, într-un interviu acordat celor de la CNN.

Unchiul său l-a încurajt să-şi urmeze visul, însă pentru asta a fost nevoit să aştepte până în 2006, când i-a întâlnit pe Jock Bowyer, primul american prezent în Turul Franţei, şi pe elveţianul Thomas Frischknecht, medaliat cu argint la mountain bike, la Jocurile Olimpice din 1996.

„Au venit în Rwanda pentru a organiza un turneu de mountain bike. Atunci am concurat prima oară. Fără ei doi, mi-ar fi fost imposibil să devin ciclist profesionist”, a spus Niyonshuti.

Până în acel moment, tânărul rutier rwandez a fost nevoit să depăşească clipe groaznice, atât pentru el, cât şi pentru conaţionalii săi. Genocidul din 1994 a ucis aproximativ 800.000 de oameni în întreaga ţară, inclusiv şase dintre fraţii săi şi numeroşi prieteni apropiaţi.

„Perioada Genocidului a fost foarte dificilă pentru mine şi pentru mulţi oameni din Rwanda. Din fericire, ciclismul mi-a oferit şansa de a lăsa trecutul în urmă şi să mă concentrez pe ceea ce vreau să fac”, explică sportivul african.

Niyonshuti spune că sursa sa de inspiraţie vine din munca grea pe care o depune şi din voinţa de a nu renunţa, indiferent de situaţie. Se încurajează singur, fiind convins că poate reuşi în tot ceea ce îşi propune: „Nu voi renunţa niciodată, mereu voi da tot ce am mai bun”.

Cu o asemenea filosofie, nu i-a fost foarte greu să se califice la Jocurile Olimpice. A făcut-o încă din 2011, în urma unui concurs desfăşurat în Africa de Sud, unde s-a clasat pe locul 4.

Pentru a fi în formă la Londra, se antrenează 3-4 ore zilnic, urmează o dietă atentă, iar în timpul liber se relaxează ascultând muzică, genurile sale preferate fiind country şi reggae.

„Sunt mandru că voi purta steagul ţării mele la Londra. Toata lumea în Rwanda îmi spune: «Suntem alături de tine! Distrează-te şi du-te acolo şi câştigă o medalie!». Acesta este visul meu”, încheie Adrien.

Al său şi al celor care îl susţin.