Misty May-Treanor şi Kerri Walsh – Cel mai bun dublu din istoria voleiului pe plajă

Cele două voleibaliste sunt despărţite de un singur an. Misty May s-a născut în iulie 1977, iar Kerri Walsh în august 1978, însă ambele sunt din California şi provin din familii de sportivi. Tatăl lui May a participat la Jocurile Olimpice din 1968, ca membru al echipei americane de volei, în timp ce mama sa a jucat tenis la UCLA, înainte de a trece de asemenea la voleiul pe plajă. În plus, vărul său, Taylor Dent, a fost tenismen profesionist. În ceea ce o priveşte pe Kerri, tatăl său a jucat baseball şi mama sa a fost de două ori MVP în timp ce reprezenta Universitatea Santa Clara la volei.

Un alt punct comun dintre cele două este faptul că ambele s-au numărat printre cele mai promiţătoare jucătoare de volei din Statele Unite. Cu toate acestea, nu au fost niciodată coechipiere în echipa naţională. May, de două ori jucătoarea anului în NCAA, a preferat voleiul de plajă în 1999, în dorinţa de a obţine o medalie la Olimpiada de la Sydney, în parteneriat cu Holly McPeak. Nu va obţine decât un loc 5.

De cealaltă parte, Walsh a fost inclusă în echipa Statelor Unite după plecarea lui May, datorită evoluţiilor sale senzaţionale la Stanford. A luat parte la Jocurile Olimpice din 2000, unde americancele s-au clasat pe un surprinzător loc 4. Apoi, după Sydney, cele două au format ceea ce mulţi numesc „cel mai bun dublu feminin din istorie la volei pe plajă”.

Începutul a fost însă anevoios. Walsh nu părea deloc decisă să dea voleiul în sală pe cel pe plajă. „Am invitat-o la mine acasă şi i-am spus: «De ce să nu încerci? Nu ai decât două posibilităţi, ori o să-ţi placă, ori nu»”, a rememorat May. În ciuda reticenţelor, Kerri a acceptat în cele din urmă să facă un antrenament, la Huntington Beach. Şi i-a plăcut: „În acea zi, am descoperit că avem ceva în comun, ne completam de minune”.

Astfel au început cele două să facă istorie. Victoriile şi titlurile au început să vină, iar recordurile să cadă. Şi în prezent, perechea May-Walsh deţine recordul pentru cea mai lungă serie de victorii consecutive, 112, în perioada 2007-2008. În total, americancele au câştigat 99 de competiţii la care au participat, 35 dintre acestea fiind turnee FIVB Tour, de asemenea o performanţă unică. Cele mai mari succese sunt însă cele de la Campionatele Mondiale (2003, 2005, 2007) şi, mai ales, cele două medalii de aur la Olimpiadă.

Înainte de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, americanii reuşiseră să întrerupă dominaţia Braziliei la masculin, însă fetele nu obţinuseră niciodată medaliile de aur. „Băieţii au câştigat deja. Cred că ar fi senzaţional că eu şi Kerri să fim prima echipă feminină americană care să fie pe cea mai înaltă treaptă a podiumului”, spunea May înaintea turneului olimpic. Şi au fost, după ce s-au impus în finală în faţa perechii Shelda Bede-Adriana Behar din Brazilia în două seturi. Triumful a fost cu atât mai impresionant cu cât cele două americance nu au cedat niciun set de-a lungul competiţiei.

Adevăratul moment de glorie a venit însă peste patru ani, la Beijing, unde May şi Walsh au devenit prima pereche feminină care îşi păstrează titlul olimpic, la capătul unui ultim act în care le-au învins pe reprezentantele gazdelor, Jia Tian şi Jie Wang, cu 21-18, 21-18, în doar 42 de minute. Şi de această dată, echipa americană a cucerit medalia de aur fără a pierde vreun set.

„Am muncit atât de mult pentru asta, iar această finală a fost atât de grea. Tocmai am câştigat al doilea titlu olimpic consecutiv şi nimeni nu a mai reuşit o asemenea performanţă. Sunt atât de norocoasă şi medalia de azi este cu atât mai specială. Eu şi Kerri ne-am antrenat mult timp împreună, cu scopul de a câştiga. Şi am făcut-o”, a declarat Misty May-Treanor la sfârşitul unui meci istoric pentru ea şi partenera sa.

Sarcina lui Kerri Walsh şi accidentarea lui May-Treanor la tendonul lui Ahile, survenită în timpul show-ului „Dancing with the stars”, le-a împiedicat pe cele două să obţină un al patrulea titlu mondial în 2009, iar declinul supremaţiei lor (actualmente sunt clasate pe locul 3 în lume) a fost oarecum confirmat la Mondialele din 2011, unde au pierdut finala şi au plecat acasă cu medaliile de argint. Cu toate acestea, anul trecut, Walsh a anunţat că ea şi colega sa vor încerca să se califice pentru Olimpiada de la Londra. Iar obiectivul nu poate fi decât acelaşi dintotdeauna: locul 1.